A tipa

As dori sa tip un pic in aceasta seara. Mi-e foarte, foarte dor sa tip. Din orice motiv, fie el bucurie, usurare, frica, furie, neputinta.
In seara asta tipam din neputinta. Izvorul nu a secat inca si ma pot manifesta.
Tipati cu mine, va rog. Din toti rarunchii. Motivul meu e simplu, nu mai are nicio legatura cu mine, cel din posturile precedente, ci cu altul, de nu-l cunoaste mai nimeni dintre voi.
Unul ascuns, neputincios si plin ochi de dorinte, pe care aproape numai eu il cunosc. El ar vrea sa isi tipe in seara asta, dar, cum nu mai poate, va va tipa voua.
Nu mai poate. A ajuns la limita, dar totusi nu poate tipa totul cu gura larg deschisa, e mult prea riscant. Severitatea consecintelor il impiedica, caci altfel ar sintetiza tot ce are de spus in maxim trei cuvinte, o virgula si un semn de exclamare si v-ar tipa pana cand ati surzi cu totii, si nimeni si nimic nu v-ar mai putea salva.
Insa nu tipa, ca nu-l lasa cel din posturile precedente, numit ironic Narcis de un cetitoriu.
Nu vrea sa il lase si bine-i face. Daca n-a stiut ce trebuia sa stie cand a fost timpul, acum sa taca perpetuu.
Pana cand alEX va fi invins, tipatul va fi searbad, surd si aproape imperceptibil. El exista undeva, vorbeste in fundal, dar e aproape tacut. E ca o stare remanenta ce nu poate fi suprimata, ci numai redusa.
Tonul si ordinea interioare de acum imi amintesc de Tofi de mai demult, pe balustrada Oltului, calificat cu norma intreaga la Internationala, putin beat, dar seren si fericit.
Fugit ireparabile tempus, mi-e dor de briza Oltului si de Calimanesti. De aroma aproape paradisiaca a adolescentei fara de griji. Mi-e dor sa tip dupa ce am tipat atunci, langa oameni si telefon si nimic nu mai poate aduce noptile de vara de langa telescop si telefon. Nimic nu mai poate reinvia noaptea din Cotul Negru, cand am stat in cort cu Nicu si Vlad si nimic si nimeni nu ne putea invinge.
Perfuziile cu amintiri, salvarea clinicilor pentru sinucigasi care au ratat. Nu mai mediteaza nimeni, acum tac toti.
Vreau sa tip iar. Si numai trei cuvinte, un semn de exclamare inerent si-o virgula.



Poftiti de va infruptati si sa nu inchideti pana cand marsul din final nu va va patrunde pana in sange si maduva si va face pielea de gaina. De bucurie si nostalgie. Dragilor, nu uitati sa tipati. Va rog eu, sa nu uitati. Tipati catre luna potrivita. Si tipati. Si apoi mai tipati putin, pana cand sangele se va incalzi de emotie si luna va pogori catre voi, impresionata. Tipati, va rog, tipati.