Sentimentalisme

Dragii mei mitomani,
Bine v-am regasit. Am o stare asa de neagra, incat parca nici macar tigara nu mai pot s-o mai fumez. Trag de una de vreo 5 minute, poate oi reusi sa o termin, dar se pare ca se incapataneaza sa fumege.
Hai sa vorbim despre amor omnia vincit, ca tot faceam eu rotocoale impotriva vantului si ma laudam. Acum nu mai am probleme, starea de spirit imi permite sa spun orice fel de tampenie si sa mi-o asum.
Bun, am stabilit si asta, hai sa vedem ce spunem noi despre cuvantul zilelor noastre, dragoste. In primul rand, n-are absolut nicio legatura cu intamplarile magice, conjunctiile astrale sau coincidentele fericite. E doar un amestec de hormoni, eliberati de fraierul de creier. Atata tot. Obtii aproximativ aceleasi efecte, fata de oricine, dupa 6-7 beri. Oricat ar fi de urata sau de proasta. Si nici nu trebuie sa iti mai strofoci creierul sa gasesti replici de agatat.
Ce este la baza? Un sentiment profund egoist si centrat pe sine. Implica doua persoane care traiesc una langa alta si doar aparent impreuna. Fiecare dintre ele doreste binele celeilalte fiinte. Adevarat, dar numai partial. Pentru ca binele lui X2 reprezinta binele lui X1, ca asa dicteaza hormonii. Ii faci celuilalt bine, ca sa iti fie tie bine. Cred ca e evident acest lucru, sa nu indrazniti sa ii spuneti sofism, ca va umflu. Deci, rezulta ca de fapt cand faci bine si provoci binele lui X2, de fapt urmaresti in subconstient sa iti faci tie bine. Scepticii ar putea sa imi impute acum ca asta e doar ceva secundar. Mincinosilor, dar de unde stiti voi unde se face diferenta intre placerea proprie si placerea derivata din placerea lui X2? Nu stiti. Raspund eu pentru voi. Nu se face nicio diferenta, pentru ca nu exista niciuna. In subconstient, nu exista bine indreptat catre celalalt, ci numai catre sine. Nu ai termeni, nu poti face comparatie, ramane doar ceea ce exista concret.
Ne-am inteles de ce e un sentiment profund egoist? Pentru ca e ceva ce tine strict de om si nu de vreo forma superioara de-ale sale, e ceva cat se poate de teluric si nu e nimic inaltator in asta? Bun.
Acum, despre indragostire. Apanajul lui Nichita Stanescu. Oda starii de indragostire. Hai sa analizam putin. Ne intoarcem la exemplul clasic, X1 versus X2. El o observa pe ea, o masoara putin si gata, il ia cu o stare de lesin. S-a indragostit, e clar. Ar pasi lin pana la Luna si i-ar aduce-o in dar. Nu?
Nu prea. Aici intervine altceva, la fel de "frumos", la fel de uman. Pure vanity. De fapt, in jurul lui X1 e chiar un vanity fair. Fie pentru ca e frumoasa, fie pentru ca are o limba ascutita, fie pentru trasaturile fine, poate ca le are chiar pe toate. Nu e vorba nicio secunda de ea, daca dezbracam evenimentul de conotatiile sociale. E vorba numai despre el. Proiectandu-se la brat cu ea, el isi imagineaza cate ar putea castiga. Cat de bine s-ar simti, vorbind cu ea cate in luna si in stele si incercand sa o invinga, cat de bine i-ar sta cu o asemenea bijuterie de femeie la brat, ce ar fi in stare sa ii faca in pat, intr-o camera obscura. EL. Doar X1. Daca reuseste s-o convinga de faptul ca si ea ar avea de castigat, a rezolvat problema si o sa fie ploaie, o sa fie paine in seara asta. Daca nu, primeste un refuz umilitor, isi linge ranile pana sambata viitoare si mai incearca o tura.
Bun, hai sa nu fiu chiar ultras cinic si sa creez si o exceptie.
Camus spunea ca adevarata dragoste se naste odata la 100 de ani, ea nu are nevoie de trambite si traieste undeva ferita de privirile oamenilor. Citez aproximativ, va rog sa ma scuzati.
Sa admitem ca are dreptate, totusi. Atunci cand se nasc doi oameni capabili sa se ridice peste instinctele lor de autoconservare si autopropasire, daca mai exista si conjunctii astrale, coincidente fericite si intamplari magice, cei doi reusesc sa se si intalneasca. Si atunci se plamadeste ceva ce ar putea fi descris drept ceea ce devoratorii de TV Novellas numesc "dragoste".
Concluzionand, sperati ca au trecut exact 99 de ani si 364 de zile de seceta, dar nu uitati ca sunteti doar niste oameni si sansele sunt de 1 la 36525.
Si oricum... nihil lacrima citius arescit, daca v-ati prins ca nu sunteti norocosii.