Ce vrem noi de la oameni?

Ati observat o chestie? Cand doi oameni intra in prelungiri intr-o relatie, mereu unul dintre ei va incerca sa compenseze prin joc teatral acolo unde celalalt se mai hraneste inca.
Si, cand bem, ni se par ca toti oamenii sunt mai prietenosi, mai aproape de inima noastra si, nu in ultimul rand, mai frumosi.
Unde vreau sa ajung prin aceste doua siruri? Sa evidentiez una din cele mai putrede fete ale naturii umane: cinismul profund de care dam cu nonsalanta Dovada. Nimic nu ne impiedica sa ne apropiem de celalalt, sa ii fim alaturi, sa ii aratam cine suntem, de unde venim si ce vrem cu adevarat. Sunt convins ca multi si-ar fi dorit ca primul lor om in care au avut incredere sa-i fi sedus, insa concomitent sa le si fi spus: "Ai grija ca intr-o zi iti dau cu parul in cap si iti zdrobesc toate iluziile, nu te atasa prea mult." Ce bine ar fi fost daca ar fi fost. Insa odata cu singuratatea, vin o pleiada de dorinte ale sub-eului, care nu pot fi infranate de ratiunea calma si resemnata. Poate ca in momentul in care am constientiza cu adevarat cat suntem de departati ,chiar de cei pe care i-am pus pe soclu in inima noastra, am putea crea fundamentele unei noi relatii inter-umane, prima cu adevarat reala si pozitiva in acelasi timp.
Insa ne incapatanam sa negam cine suntem si astfel se naste jocul; piesele de teatru nu sunt chiar niste apanaje ale omului cult, ci doar interpretari ale eului din noi.
Jocul ne ajuta sa ne amagim si in acelasi timp sa ii amagim si pe ceilalti. E o conditie sin equa non. Nu poti sa pui un val pe fata celei pe care vrei sa o iei in pat daca nu ti-ai pus tu insuti un val peste ochi, ca sa poti inainta prin intuneric.
Marii mincinosi ai sexului frumos sunt niste naivi incurabili.
Pentru ca, in final, dorim de la celalalt doar lucrurile care ne-ar putea face pe noi bucurosi. Niciunui baiat nu-i pasa daca iubita lui a avut orgasm pentru ca vrea sa o faca sa se simta bine, ci pentru simplul motiv ca isi doreste sa fie cunoscut drept un maestru, atat de ea, cat si de cele din jurul ei. In felul asta, ea are un motiv in plus sa stea cu el, iar daca se intampla pacatul sa se desparta, exista o lista din care sa poata alege (scuzati-mi anacolutul, dar pur si simplu nu imi pasa daca l-ati sesizat si va deranjeaza)
Nu ii putem manipula pe ceilalti decat daca ii facem sa creada ca adevarul crunt pe care il au de infruntat nu este decat o iluzie. Aici intra in scena minunatul si binecuvantatul cinism, cel care ne permite sa calcam peste cadavre si sa fim in stare sa mintim un naiv sau o femeie pana in panzele albe, pentru ceea ce curge din ei si ne este noua folositor. Tot ceea ce noi numim sentiment este ceva pur unilateral. Chiar si acel cuvant pe care vrem sa il avem toti pe buze.
O sa vorbesc intr-un post despre acel frumos cuvant, cand o sa fiu prea preparat ca sa mai am cumva retineri in legatura cu el.

Luati si portia de rave pe ziua asta: