Povestea lui Ginni si a lui Vlig, partea a doua

Vreau sa incep acest post, Diana, prin a-ti spune ca sunt convins ca nu ai dreptate. Jur! (ca nu stiu daca ai dreptate)

Multe s-au mai intamplat de cand nu ne-am mai pus cu lupa asupra celor doua personaje de mare simpatie si amuzament.
Pentru ca Ginni e foarte adaptabil (e un cameleon de rasa rara, ati uitat?), s-a transformat intr-o musca tete si l-a intepat pe Vlig in ceafa, ca sa ii dea somn si sa il transforme intr-un storcator de fructe. Nu stiu ce s-a intamplat, dar Vlig a ramas in continuare puternic si stradalnic si daruit.
Ginni a trecut Prutul. Si-a luat si broasca raioasa si s-a carabanit. Tot, tot. Dantela neagra, umbrela, espresso, a plecat. Vlig a inceput, din cauza asta, sa dea la peste in Prut. De suparare, ca sa provoace o tulburare dramatica in ecosistem si sa forteze autoritatile moldovene sa il prinda si sa il duca la Chisinau, unde e si Ginni. Din arest, se gandea ca va scapa si apoi sa se duca la Ginni. N-a mers, nu l-a prins nimeni, granicerii erau beti. Asa ca s-a apucat sa bea apa din Prut. Cine a mai auzit, cine mai face asa in ziua de azi, s-au inventat canile si rezervoarele, de ce sa bei direct de-acolo? Dar el nu s-a calmat pana n-a injumatatit debitul Prutului. Nu s-a cumintit. A baut, tot a baut, pana i s-a acrit. Si de Prut si de tot. Asa ca s-a dus, a intotat voiniceste peste Prut, a fost impuscat de granicerii in stare de mahmureala. A fugit, a ajuns la Ginni si i-a scos limba cat era de mare, dupa care a picat lat si a adormit.
Apoi nu stim ce s-a mai intamplat, cortina a cazut peste pragul usii si totul s-a intunecat. Cred ca nema happy ending, s-au auzit doar niste focuri de arma sporadice.

Si un cantecel sufletist