Daca sunt un sistem instabil?
De fapt, nu daca, ci cand ma manifest ca unul. Ce imi este necesar pentru dereglarea fragilului echilibru interior si exacerbarea fricii de imperfect? Astazi am vazut. Sunt dependent de reactii inverse celor de uimire si placere. Nu ma pot apropia de gandul unui sarut perfect sau de cel al unui san perfect sferic. Imi sunt interzise aceste afecte, intrucat imaginea lor ar supara amintirile adormite, scheletii prafuiti din vremea liceului sau chiar si neguri intunecate de demult.
De multa vreme nu mai visez in culori. De multa vreme am stigmatizat starea de beatitudine. of, ce prostii debitez. Nici macar pe cea de echilibru nu o mai suport.
Adevarul e ca sunt ceea ce m-am construit si mi-am dorit a fi. Un om ce iubeste sa se flageleze, dupa cum am mai spus. Am inceput sa urasc extazul, ganguritul sau lacrimile de fericire si le-am inlocuit prin teama, strigate tacute sau fierbintelile tristului.
Toate acestea datorita sistemului imperfect. "Aut lux, aut nihil!" si voi continua sa arunc cu pietre in arta vietii pana cand voi gasi o solutie pentru ruperea legaturilor ce mi-au legat mainile si picioarele. Sistemul nu imi permite sa respir liber, asa ca eu nu ii accept cadourile de indulcire; conditia mea este de om revoltat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Tu ce vrei sa zici, ma?