N-am putut sa dorm. M-am tot foit eu de pe o parte pe alta, am tot incercat sa imi inghit gandurile si grijile, poate poate pun si eu geana peste geana. Nimic, pamant pur si simplu. N-a mers, au fost prea multe.
M-au coplesit, asa ca am strans din perna si toata noaptea m-am uitat pe pereti. O noapte intreaga, aproape. Tic-tac, tic-tac. Stupid sunet. Si pentru ca altceva nu era de facut, am decis sa cobor un pic in mintea mea, ca sa vad ce mai face lumea mea. Stiti voi, acele mici reflexii ale realitatii date de retina sufletului. M-am sedat putin, ca sa pot sa vad exact ce se reflecta din suflet inspre minte. M-am sedat, da. Cu dorinte, cu ce altceva? Am inspirat dorinte si vise prin fosele nazale, ca sa pot suporta tot ce ar fi Jos.
Am gasit totul in buna ordine, exact cum il lasasem. M-a intampinat Cerber cu un schelalait dragalas.
Era liniste, aprope. Doar un soi de burnita linistita se profila in mici perdele transparente. In fundal auzeam ceva, cred ca era o Nocturna de-a lui Chopin. Peste pietrele puse pentru edificiul meu crescuse iedera. Parca imi zambea, cu florile ei galbui. Am curatat cuburile si apoi m-am asezat. Era rece si puteam sa fac norisori, printre picaturi. Taiate perfect rectangular, marginile ma zgariau si simteam cum vor sa imi patrunda prin piele direct in pulpa. Am suportat cu stoicism si am ramas pironit de piatra. Intrasem in stare catatonica, pentru ca mi-era frig si nici tigara nu statea aprinsa. Fumul se risipea prea usor si nu puteam sa tin in viata focul solid de la capat.
Eram linistit. Apoi a venit Negustorul de Placeri. Il urasc, el este sursa raului. A iesit din padure zambind si a profitat de mine. Stia foarte bine ca de mult nu am mai gustat dulce. Si ca am gura uscata si buzele crapate, de pofta unei Bomboane. Mi-a dat sa gust. Am mancat, la inceput am tipat. A fost un tipat aproape animalic, peste gura mea se asternuse o punga si Bomboana a spart-o, ce fericire.
Apoi Negustorul m-a lovit peste fata cu un jungher imputit si murdar, m-a ranit si sangele a inceput sa curga din obraz. Mi-a spus sa tac si atunci mi-am dat seama ca isi atinsese scopul. M-a cotropit si apoi a inceput sa dea ordine absurde si tampite. Radea ca un prost si stiam ca n-am ce sa ii fac. Am inceput sa plang usor si sa blestem.
M-am trezit ca ars din pat si am strans perna cu patima. Ochii erau umezi si fata imi ardea.
Cerber s-a metamorfozat. Cred ca a facut un pact cu diavolul. Sau diavolul l-a pacalit si l-a intors impotriva mea.
miercuri, 26 noiembrie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Tu ce vrei sa zici, ma?