Nu ma luati in serios, va rog. De fapt si eu sunt separatist :D
Dar am pus ce am facut pentru Andrei, sa vada lumea ce maleabil sunt eu
Diferiti dar egali
In facultati, viitorii intelectuali ai Romaniei isi modeleaza optica asupra realitatii. Peste ei se asaza un val al cunoasterii. Ei respire notiunile si profii de printre ei, plictisiti sau nu, creeaza noi idealuri umane prin munca lor.
In bordeluri, insa, actualele prostituate ale Romaniei lucreaza. Impunse de soarta, arondate de catre un destin tragic, fara putere de a se opune si poate chiar lipsite de insusi glasul primar ale revoltei constiintei umane… In interiorul lor, lacrimi inabusite nu au voie sa iasa. Clientul plateste pentru trei secunde de extaz si pentru iluzia unei femei sugrumata de placere, nu si pentru fata adevarata a mizeriei si a disperarii.
Ma veti judeca, desigur, si veti arunca in mine cu rosii si varza rosie putrezita. Cum indraznesc eu sa asez compunere doua asemenea blocuri umane? Cine imi permite mie dreptul de a vopsi un fizician sau un filosof cu o dama de consumatie? Ei bine, eu va refuz. Eu va acuz. Eu va blestem pe voi.
Iata, imaginati-va doua stampile ale eliberarii, din vremea lui Oscar Schindler. Pentru doi evrei, asta insemna ca ghearele mortii plecasera de la gatul sau si ca mireasma vietii gadila din nou narile lor. Una din aceste stampile era cat se poate de simpla. Lemn de brad cioplit frumos si simplu, numai bun pentru treaba pentru care era creat. Dumnezeu lucreaza prin lucrurile mici. Cealalta insa era putin mai speciala. Era din aur masiv… trudit cu greu in minele din Africa de Sud, pentru ca acum sa isi implineasca misiunea si sa aduca raza lui Dumnezeu peste o alta pereche de ochi avizi de lumina. Dumnezeu lucreaza prin lucrurile mari.
Erau diferite cele doua? Nu suntem nicidecum tampiti sa negam asta. Lemnul de brad si aurul, Iosif Stalin versus Nelson Mandela. Dar erau aservite unei singure ratiuni? Erau ele glasul dorintei de pacali moartea si pe acolitii ei? Da.
Imi veti permite, sper, sa extrapolez. Sa afirm fara grija si fara remuscari ca si noi suntem micile stampile ale Celestului asupra realitatii. Sa compar fara a ma teme un negru cu un alb. Budismul pus laolalta cu Islamul si nu in ultimul rand, o minte luminata in aceeasi barca alaturi de o constiinta incarcata. Majoritatea si minoritatea dispuse complementar. E o crima sa nu ne considerati drept aceleasi modificari ale atributului de Creator al lui Dumnezeu. Sa aruncati intr-o parte cu noroi doar pentru ca cealalta parte se afla in lumina. Sa infierati un ins sau sa va ascundeti dupa efectul de halo atunci cand huliti. Cand huliti o etnie, un grup religios sau chiar un popor.
Pentru acei efemeri si iluzorii "voi" am inventat degetul mijlociu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Tu ce vrei sa zici, ma?