Domnilor, dragilor, buna seara. Post-bac, trecand peste depresia mea continua, am decis sa ies cu Daniel sa sarbatoresc intr-un fel (nu ma intrebati de bac, no comment, bine/rau, cum cred eu, problema mea).
Ce a fost? Bineinteles, a trebuit sa mergem cu Daniel si gasca lui in Iguana. A fost fain, chiar am simtit pentru o secunda ca nu sunt dezamagit total de oameni, desi in seara asta, inainte de a ma intalni cu Daniel, am primit inca o lovitura de unde nu ma asteptam, in fine.
Ceea ce a fost extraordinar... Un golanas, un baiat pe care l-am ajutat sa ia bacul... Mai, si-a amintit! Si-a amintit de mine. Ca l-am ajutat. Si m-a cinstit. Nu-mi vine sa cred. Pentru prima data, cineva chiar a facut asta. Sunt foarte bucuros ca in sfarsit cineva mi-a spus "Bravo, frate, fara tine nu as fi trecut peste asta!" Voi stiti cat de mult a insemnat asta pentru mine?
E extraordinar de mult. Intr-adevar, m-a cinstit cu un pahar de whiskey, recunosc faptul ca mi-era pofta de putin JB. Dar faptul ca si-a amintit si ca mi-a dat, m-a impresionat.. Eram aproape de lacrimi, acolo. Printre toti tiganii. Golan, golan. Dar nu a uitat. Nu a uitat.
Si asta i-am si cerut. Un singur alt lucru, in afara de paharul de whiskey: Sa nu uite de mine.
Ma inclin. Revin la starea mea habituala.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Tu ce vrei sa zici, ma?