Stupid

Delirez. Mane, mi-e rau. Sunt ipohondru. Am devenit paranoic. Pe cuvantul meu daca nu am inceput sa sufar de sindromul Truman Show. Jur!
Dar de fapt ti-am mai zis eu o data, ce tot vorbesc pe langa. Truman Show, verita! Trebuie sa ma duc sa ma imbat sa nu mai stiu ce e cu mine. Asa fac, mane. Nu mai merge. Termin cu pastilele si apoi ma intind intr-un pat la vreo cineva pe acasa, iau frumos sticla de (Stim noi ce) si vizualizez Nirvana personala cu toate tocurile si rochia ei frumoasa etc. Si ma duc la ea, normal, dupa jumatate de sticla. Numai sa fie baia aproape, ca din cand in cand o sa ma sufoce cu iubirea ei. Sper sa ating si un fel de paroxism, sa ajung intr-un fel de stare cathartica, in care numai sa zambesc cu buzele, sa fac un gest de relaxare totala, invederata.
O stare cathartica! Da, frate, asta vreau. Trebuie Discovery. Da, Discovery, de la Focsani, stii bine la ce ma refer. Doar mult nu mi-a trebuit pana sa ajung iar la starea de pitecantrop, ce mama naibii. Asa, dar nu chiar asa mult, ca dupa asta n-o sa mai fiu in stare sa o vizualizez. Am nevoie de o gura curata, ce-i asta, aici?
Apoi trebuie mare. Deci neaparat trebuie mare, nu pot fara. Nu neaparat Hammamet, orice mare. Orice, orice, jur. Dar numai trebuie. Sunt mort fara ea, nu pot sa ating starea cathartica fara mare. Valuri, dar mai ales briza, o tona-gramada de amintiri si de glasuri care se mai aud inca vuind de acolo (tu nu stii in ultima seara in Tunisia, ca mi-am luat ipod-ul si am stat pe plaja si m-am gandit). Asta trebuie sincer si neaparat. Merge sa fie si involburata. De fapt e mai bine daca e involburata, picteaza mai bine peisajul.
Finalmente, trebuie ipod-ul. Ce amintiri, el il trezeste pe alEX si il intretine constant. Muzica din ipod, ce imi aleg eu, bai. Pentru gustul meu, nu tre' sa stie nimeni ce am eu in casti. Sa fie muzica si de 20 de grade, dar si de -30. Ca eu stiu sa asezonez cu amintiri.
Nu sunt inca influentat, ca mai am doua zile de luat pastilele de la dracul, poate se vindeca pana atunci si raceala, proasta. Dupa ce termin, adica da, cred ca pe la Zalau ajunge numai bine treaba. Cand ma duc acolo, o sa fiu numai bine, sper. Cred ca o sa am nevoie de putina rugaciune. Ciudat tare, ma rog la Dumnezeu ca sa ma faca bine numa intr-atat incat sa ma pot dizolva si influenta la Zalau. Pisici, bai! E greu de inteles cu toate astea.
Dar cred ca daca ajung cu bine iar la starea cathartica, o sa fie mai bine un timp. Cum s-or aranja pana atunci toate treburile si cum s-or asterne, sa nu suflam in pai pana n-am ajuns la balta.
Mi-e pofta sa mananc praline. Pfoai, ce as manca una acuma, mi se scurg lacrimile dupa una. De unde gasesc la 2 aproape in dimineata o pralina? Fir-ar sa fie, cand te pocnesc si pe tine poftele, bai ursuzule? La 1.44?
Va plictiseste postul meu. Hai sa zburam cu totii. Eu ma duc acuma in pat. Voi, cand ajungeti aici, zburati la prima sursa de dulce si va infruptati de acolo cu patos. Hai, fugiti. Ia. Bujor!