Din partea unui non-habotnic, non-ateu

Am fost azi-dimineata, pe 25, la biserica. Am reusit sa imi aman un pic masa traditionala de Craciun, petrecuta alaturi de familie, pentru a ajunge la spital, la capela.
Ce va pot spune despre ziua asta?
Da, inca mai exista. Ascunsa printre Craciunite care frizeaza nudul si pornografia, cadouri kitsch si colinde cantate fals. Ascunsa printre oamenii care se imbata si ajung precum animalele din Cretacic, printre copiii ocupati cu ciocolatele si dulciurile care uneori tind spre scarbos, mai exista.
Ingropata printre tonele de cumparaturi, frigiderele pline cu mezeluri, carne si peste, calcata intre rotilele cosurilor de cumparaturi, abia auzindu-se intre tipetele de ajutor ale miilor de brazi naturali sacrificati aiurea (eco-brad, idiotilor!), inca mai palpaie.
Da, mai exista. Amintirea Celui care a venit acum 2000 de ani pentru oricine a vrut sa Il primeasca. Acest amanunt care a iesit din gros-plan mai fiinteaza inca, si credeti-ma, mai exista printre noi si oameni care n-au uitat asta.
Stiti foarte bine, cititorii mei, ca nu sunt nici ateu, dar nici bigot. Exist si incerc sa ma impart intre aceste doua stari.
Ei bine, din partea unui om caldut, vreau sa va urez Sarbatori fericite si, mai presus de toate, Sarbatori linistite!