Puritanisme, catifea si velcro

Tii, muica. M-a palit un iz... In seara asta, metaforizez. La maximum. Deplorabil, da foarte probabil. Dar cui ii pasa? E universul meu personal, e Edenul meu, murdar si plin de gunoaie. Pot sa fac ce vreau cu el.
Acestea, fiind spuse, sa incepem. Mai intai, trebuie sa va spun ca ploaia "nu a spalat pacatele" si nu a topit statuia. Dimpotriva, am impresia ca nu a reusit decat sa curete ochii si sa readevereasca sursele de isterie subiective si nimic mai mult. Reveriile au revenit. Sunt si mai vorace si consuma din ce in ce mai mult, ma inclin sub povara lor din nou.
Interesul primordial a decazut din nou si sursele de isterie obiectiva sunt din nou inecate in vointa subiectiva. Din nou, dorinte impertinente si vise/visuri insolente au aparut. Dracu' gol, eu ce pot sa fac daca sunt vulnerabil la coltii neprevazutului?
Cred ca de la mama mi se trage usurinta de a ma apleca dupa orice. Oricat de mic si de neinsemnat ar parea, oricat de putina lumina ar reflecta, il accept si ma aplec dupa el. Asa e fiinta mea creata si probabil asa m-a cotropit si sursa de isterie, generalizat, prin toate micile surse discrete de isterie, in parte.
Bun, acum au rasarit si puritanismele de din mintea sursei. Adica, mereu au fost acolo, dar niciodata nu le-am deranjat eu, ce sa zic?
Asa ca m-am gandit asa de bine. Nu poti lipi catifeaua de velcro, oricat te-ai chinui. E imposibil, catifeaua se distruge usor. Desigur, pot crea alta, dar rup catifea din adancuri si ma ranesc constant. Si arunci in bucata de velcro, in scai, si nimic nu se intampla. E ca si cum ai trage cu prastia in trenuri. Cui ii pasa?
Pe autostrada, mergem cu viteza. Ne oprim din cand in cand, savuram ceva, parcam masina, respiram aerul curat, dar apoi pornim din nou. Nimeni nu poate opri asta si orice idealist care afirma contrariul ar trebui impuscat, pentru a nu infesta zestrea genetica umana pragmatica.
Ciudat, in secolul XXI am invatat doar sa codificam, dar in esenta am ramas la fel ca in Vechime. Ca si atunci, sursele de isterie au ramas la fel, constante in influenta, iar noi am ramas sistematic subjugati. De isterie, nu de sursa ei, na ca am fost si eu putin misogin :)
Ma duc sa ascult Bad Religion ca sa ma calmez. Pff, si putin Faust, pentru suflet.
Unde esti tu, Ariel, cand am nevoie? M-ai cam lasat balta.