Am fumat pe furis o tigara, preocupat sa nu ma vada pe intuneric. O melodie relaxanta batand in timpane. Inca ametit de la efectul lor, va propun o poezie (eu nu-s in stare sa creez una, ca asta e)
"Frumusete", Charles Baudelaire
Frumoasa sunt cum este un vis cioplit in stanca
Si sanii mei de care atatia se strivira
Poetilor o muta iubire le inspira,
Materiei asemeni, eterna si adanca.
In larg azur ca sfinxul stau mandra si ciudata;
Mi-i inima de gheata si trupul cum sunt criniil
Urasc tot ce e zbucium tulburator de linii
Si nu plang niciodata si nu rad niciodata
Poetii, pe vecie ursiti fapturii mele,
Ca-n fata unui templu cu mandri stalpi senini,
Isi vor petrece viata in studii lungi si grele;
Caci am, ca s-i induplec pe-acesti amanti blajini,
Oglinzi in care totul mult mai frumos se-asterne:
Adancii mei ochi limpezi, plini de lumini eterne.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Tu ce vrei sa zici, ma?