Fara titlu

Simtiti oare aerul din jurul nostru? Puteti, ma rog, sa vedeti dincolo de lumina reflectata de diversele corpuri? Sa patrundeti mai in profunzime si sa vedeti lumina din lumini... O aura s-a intins printre noi; un gaz, permiteti-mi. Moleculele sale s-au amestecat perfect cu cele ale oxigenului si cele ale azotului. Printre razele de lumina, privind atent poti observa. Aura asta are propria ei compozitie, emite propriul ei cuantum de lumina, pentru a atrage atentia.
O stiti foarte bine, ati observat asta. John Lennon a spus "Love is in the air". Ce naiv! Nu e iubire, e negare. Este idolul nostru, negarea. Negarea conditiei de singuratate.
Am lovit cu piciorul intr-o bucata de beton si am auzit sunetul. Netulburat, fara modificari sau ecouri; doar sunetul loviturii... Metalic? Nu, prea mult spus. Nu, nu metalic. Doar sardonic. O pojghita de gheata care se crapa in intuneric si atat. Si stiti de ce? Pentru ca in intregul meu univers personal nu eram cu nimeni. Doar fumul tigarii, care sa se raspandeasca usor si sfera mea de apa, netulburata, care ma impresura cu nepasare. Ciudat, ea ma tine nepasatoare, iar eu ii confer ei o aura de tandrete. E sfera mea de apa, incolora, fara miros si invizibila. E stratul de singuratate, cu care suntem cu totii inzestrati la nastere. Il purtam cu noi pe intregul suis al vietii, fara sa fie o povara. E pur si simplu al nostru si il constientizam de fiecare data cand vrem sa imbratisam cu drag o persoana. E acea retinere mica din suflet, cauzata de defectele celuilalt. Cu totii suntem Dumnezeu cand ne apropiem de cel indragit, cu totii ii judecam nasul prea mare sau chipul hatru, spre a-l compara cu al nostru si a ne detasa de el. Sfera de apa se iveste; apa iese dintre ochi, de sub buze, din orice por al pielii; suntem singuri.
Aceasta aura este un lucru pozitiv. Este dorinta noastra amara de a ne descotorosi de coltii vanitatii, de a ne darui total si de a incerca pentru o secunda sa ne apropiem de verbul "a iubi". Amar gust, niciodata nu iese din gura si mereu vom fi constransi sa inghitim apa cand sarutam patimas o femeie.
Nici in zambete, nici in lacrimi, aceasta gura de apa sarata nu ne va lasa in pace, suntem ghiftuiti pentru o viata cu ea.