A deveni

Is anybody there? Exista cineva sa ma asculte? Exista oare?
DEVENÍ, devín, vb. IV. Intranz. 1. A se transforma, a se preface în..., a lua, a primi aspectul sau forma de... 2. A începe sau a ajunge să fie; a se face. A deveni profesor. 3. (Fam.; în expr.) Cum devine cazul (sau chestia) = cum stau lucrurile, ce s-a întâmplat. – Din fr. devenir.
Nu, desigur.
Priviti primul sens, cel "domestic", al lui "a deveni". Da, desigur, asa cum acest blog este unul privat, devine in acelasi timp si egoist... A devenit, de fapt, egoist 100%, caci el n-a fost conceput asa decat in parte.
Isteria m-a transformat si pe mine; si eu am devenit. M-am transformat intr-o bucata de oglinda, nu mai acaparez deloc lumina si o resping pe toata. Desigur, nu ma pot abtine sa nu fiu invaluit si flatat de prezenta ei. Dar ea nu ma incalzeste. Nu sunt decat ceva fara viata, o bucata de un lucru, care nu poate fi incalzita de prezenta ei. Lumina nu ma mai incita, intunericul nu imi spune nimic.
Am devenit gol pe dinauntru, ciudat, nu? Atunci cand stimulii tai sufletesti nu mai pot fi excitati, ai devenit un animal? Daca iti pastrezi constiinta, dar ceea ce te defineste in relatiile inter-personale s-a evaporat, te-ai intors in timp? Oare am involuat si acum ii retraiesc viata lui Lucy? Poate... Maine ma urc intr-un copac si o sa incep sa ii mananc fructele tomnatice.
Nu stiu exact ce vreau sa spun... Cred ca acum am atins nodul gordian. Ma pregatesc, mi-am luat merinde si am apucat pe acest drum. De fapt, cred uneori ca vreau sa imi desavarsesc operatiunea de golire si sa devin o oglinda perfecta. Un zid, peste care lumina sa nu mai treaca. O plasa peste sufletul meu, impusa de ratiune, in care sa se prinda toate acele ace minuscule care sunt aruncate pe strada.
Ma insingurez si incep sa ma indop cu intuneric; devin un animalut fara simtire. Ciudat, nu... Devin un animal totusi? Din nou, apare o problema de ordin semantic. Daca eu voi deveni ipotetic singur perfect, atunci asta va atrage si tristetea lucie... Eu nu sunt Kant, eu sunt imperfect. Nu ma pot dezice de placerile vietii de om fara sa plang dupa el. Intelegeti? Prin singuratate, accepti tristetea... Ori, tristetea defineste omul superior. Cel care si-a aruncat balastul si cel care nu mai poate fi surprins de nimic. Fara bucurie, viata nu mai poate lovi si devine doar drumul cu luntrea pe o apa linistita.