Un fel mai special de a merge

Buna si ce mai faceti, dragilor. Ce mai faceti, deci? Bine si eu. Cam cat de bine? Cat pot face eu de bine?... Retorism... Ma fac vinovat. Pentru ca lancezesc. Derivata stare, nu de sine statatoare. Asa cum nu te poti plictisi aiurea. Te plictisesti numai cand nu faci nimic sau cand faci ceva si nu iti place sau nu te atrage. A lancezi insa.. Oo, mai greu. Atunci cand neuronii se degradeaza de la sine insisi, si cand chiar ei vor asta. Sa moara. De prea mult stat. Pentru ca orice neuron e ca un om in miniatura. I-ai putea hrani dendritele cu mii si mii de impulsuri, informatii, vivisectie, conexiuni web, bucatarie chinezeasca, si tot te-ar trimite la dracu' in 3 luni. "Ochiul cere lumina..." Si baietii din capul tau cer sa decodeze parfum. Vor chip frumos, par carliontat si ten ciocolatiu. Mmm.. cu cat mai multi si mai legati intre ei, cu atat mai revoltati. Creierul e un focar neincetat de razmerite. Inchide-i gura, daca poti. 18 miliarde de pusti de 3 ani care cer bomboane de peste mari si tari. Si asta numai pentru ca sunt perlele. Si acesti copii au un instrument tiranic. Controleaza simturile. Mana, deget.. Te controleaza. Si, ce e mai rau, sunt niste copii rai. Nu le convine, se razvratesc. Nu le dai, incep sa planga. Nu te intereseaza, incep sa isi foloseasca parghiile. Si, atunci, incepe sa doara. Pieptul. Si apoi umerii. Si, de acolo, durerea trece la interior. In interiorul capului. Sunt in stare sa se autoraneasca, numai sa le faci pe plac. Prea putina poezie, as putea spune, in articolul asta. Da. Cand e vorba de tine, de interiorul tau si de ceea ce dicteaza el, creatia se supune oarba. In vreme de razboi, nu conteaza ca nu stii sa tii o arma in mana, esti trimis in fata. Astfel, ideile se prezinta neslefuite, numai sa iasa odata... Sa tipe odata... Chiar daca vulgare si fara rafinament. Banale si fara nici o perdea. Cat se poate de accesibile. Ele nu mai pot rezista. Rup barierele, ca sa iasa. Fara a mai fi verificate. Fara placute de identificare.
As vrea sa fiu masina. Si sa merg cu 200 km/s. Si cred ca tot ar fi prea mica viteza. Si timpul prea mare.