S-au trezit. Sunt vii si respira

Nu stiu exact in ce data suntem astazi. E doar sigur faptul ca ne aflam intr-o zi din iunie, pe la mijlocul peisajului. Si asta e important. E foarte important, domnilor.
Pentru ca s-au trezit. Anul acesta, teii s-au trezit. Perioada lor anuala de exacerbare a inceput. Putin mai tarziu decat de obicei, teii au fost mai lenesi anul asta. Sau poate doar s-au plictisit. Poate le-a fost si lor sila de binele altruist pe care il fac anual, bine altruist si nerasplatit de tagma asta nerecunoscatoare.
A inflorit fara rezerve teiul din fata blocului. Va dati seama, e incredibil cum din an in an simt ca sunt mai aproape de a-i atinge craca de sus. Cu cat ma indrept mai mult catre o viata anosta si lipsita de idealuri, cu atat mai apropiat ma simt de copacelul asta inalt pana la etajul II.
In seara asta a reusit pentru prima data sa dea parfum cu adevarat si sa expire ceea ce cu adevarat numesc "tei". Probabil s-a fortat. Stia ca astept si m-a surprins cu adevarat.
Nu l-am dezamagit nici eu. M-am asezat pe pervaz, cred ca stateam cu sternul exact pe lemn. Mi-am dat jos bluza, pentru ca nu poti respecta altfel o zi racoroasa de vara. Apoi mi-am turnat ceva din vinul pe care-l aveam pe masa si bineinteles, bucuria teiului, am pus ceva muzica in casti, ca sa il ajut sa ma ajute. O, tempora, o, mores!(sensul pe care vreau eu sa i-l dau, gura!) Cand nu aveam nevoie decat de priveliste si de parfumul lor ca sa pot delira. Acum doar ceva in casti si un vin bun mai pot fi considerati complementari ai teiului pentru dorinta mea. V-am spus ca suntem niste lepre nerecunoscatoare si ca nu ii meritam. Devenim din ce in ce mai rezistenti la ei, de parca ar fi interesul lor sa isi stratifice parfumul.
In fine, mi-am pus castile in urechi si am dat o gura de vin. Frigul timid din aer incepuse deja sa lucreze, astfel ca tremuram exact incat sa simt o durere in piept si sa respect locul unde eram.
Cred ca am stat asa vreo 11-12 minute, mi-am aprins si o tigara, interesant. Apoi am inceput sa privesc cerul si irizatiile formate datorita umezelii ochilor. E incredibil, dar cred ca s-a format un reflex conditionat, in fiecare prima zi de-ale lor de exacerbare, lacrimez un pic. Ei, stiu ei ce stiu. Cerul era putin incetosat, v-am explicat. Totusi, inca era colorat. M-am oprit asupra Scorpionului si bineinteles, dragul Antares. Mai, voi stiti ca Antares e prima stea pe care am prins-o in catarea telescopului? Cam tot pe vremea asta, n-o sa va vina sa credeti. Bineinteles, am inteles simbolul. Cred ca am reusit sa incifrez simboluri in absolut orice. Mallarme II va scrie pe epitaful meu. E minunat, in felul asta nimic nu ma mai poate surprinde in ceea ce priveste vorbele oamenilor, semnele lor. Despre incercarile timide de a vorbi in fundal cu mine, nici nu mai vorbesc.
Apoi, dupa ce l-am salutat cu reverenta pe Antares, am trecut catre luminile stralucitoare de la poarta magazinului si tot ce am reusit sa sintetizez anul trecut, tot pe vremea de acum, in lumina lor albastruie. Si nu e vreo farsa, chiar e albastruie. Numai pentru mine. Ceilalti mi-au spus ca-s nebun. E doar un bec simplu, ceva mai mare si poate un pic spre galben. Dar eu stiu ca e albastrui si nimeni si nimic nu ma poate convinge de contrariu. Dar e bine asa. Daca lumea mea e diferita de lumea lor, pot sa cred ca e mai buna. Si am nevoie sa respir vorba asta, desi speranta, pentru ca despre asta e vorba, e o idiotenie. Dar m-am mai aplecat de multe alte ori ca sa nu ma taie sabia. Ce mai conteaza inca un lant pe gatul meu? Resping cu autoritate conceptul asta, dar vreau sa cred ca lumea pe care o am in fata nu e a mea, ci doar masa generala. Vazuta de la inaltime. Si atunci pot sa vreau si sa cred ca pot sa ii adaptez perspectiva asa incat sa fie cum imi convine mie. Ca la geometrie descriptiva.
Asa fac. Deja a inceput sa functioneze. Nu ma mai enervez. Ceilalti, surogatele de isterici, nu ma mai pot lovi. Pentru ca doar eu stiu ce e isteria si cum poate ea sa se autodeseneze in minte si sa se manifeste in realitate.
Nu stiu. Ceea ce practica e doar un melanj de atitudini. Pe care nu le inteleg. Doar eu le pot intelege, pentru ca am fost creat pentru asta.