Mercantilism

Nu vreau sa discut despre bac, sunt satul de porcaria asta. Surogat de examen pentru surogate de elevi maturizati.
Tocmai vorbesc acum cu pretinul meu de la suflet. Incerc sa pun bazele unui nou artificiu prin care sa imi pacalesc sufletul, sa vedem cum se descurca el.
Si imi dau seama, cu mare tristete, cat de mercantil pot fi. Domnilor, vreau sa mai adaug ceva crezului meu. Ii respect foarte mult pe Gelu Ruscanu si Stefan Gheorghidiu. Si cred ca omul cu adevarat "superior" in orgoliu si absolut mi se pare Fred Vasilescu.
Vreau sa va spun ca vreau sa ajung precum ei. Nu ce fac eu acum, surogatul meu. Nu merit. Chiar nu merit. Si totusi sper sa mi se implineasca, chiar si asa. Sunt perfect murdarit de realitate, inchistat in cotidian, in dorinta de satisfacere a umanului tolerat. Inca nu ma pot gandi si la accederea la meta-uman. Adica, nu ma mai pot. O, tempora, o, mores!
Si acum incerc din greu sa reconstruiesc bucatele, ca sa refac structura pe care o consideram demult un bun intrinsec mie. Se pare ca a avut dreptate fata aia de la Brasov, cand mi-a batut obrazul cu obstinatie o saptamana intreaga.
Da, sigur. Un calup de metalimbaj menit sa ascunda ceea ce niciodata n-am exprimat cu mai multa tristete. Asa e, e adevarat. E straveziu.
Mi-e frica. De asta nu mai acced catre meta-uman. Mi-e frica!
Si nu vreau sa imi pese. Mi-e frica sa imi pese!