Guralivul

Iata, revin cu o noua parabola.
Azi, despre Mitomanism. Asa il cheama, e al meu si ii spun cum vreau. Gura si ascultati.
Mitomanism tipa peste tot. Nu poate sa se abtina sa nu tipe, peste tot rage din rarunchi ca nici usturoi n-a mancat, nici gura nu-i miroase. Sta intr-un butoi si plange pe infundate acolo ca nu stiu ce a patit. Aberatii fara minte si simtamant. Stie bine ce-a patit, da' nu vrea sa zica. Din cand in cand mai iese cu prietenii la baut, isi ia butoiul in spinare si tiva cu ei da bere pe gat, cu paiul. Stiti faza cu egalarea presiunilor, nu? Cand iti intra berea instant in gat? Nu? Calugarilor, atunci!
In fine, e drogat cu glicerina baiatul. Si din cand in cand mai ia si putina ketamina. E un idiot desavarsit. Mitomanism incearca acum sa adune cu farasul ce a distrus mai inainte si tot trage de niste carti rufoase, poate l-or asculta una-doua, dar nica, e cam prostovan. De la ketamina. Nu, nu e de mine, eu le am pe ale mele.
Cred ca incep sa devin obsedat totusi de ketamina. Vreau de ziua mea o doza, cine-mi aduce si mie, va rog extatic. E 50 de ron la farmacie, imi luati un flacon si imi fac singur acasa la microunde, va rog. Ca stiu cum.
Nu, n-am mai incercat, nu va impacientati.
Mitomanism este un guraliv incantator. De ce dracu' nu stati sa il ascultati, a?
Ascultati-l ca zice bine. Si in plus miroase a salvie.
Cred ca sufar de surmenaj. Pe bune. Repaus total.
Hai, spune-ti ceva.