Tranzitii

Facultatea nu contine sfintenie in ea, din pacate. N-as putea spune ca ma simt ca in azilul lui Paler, dar sincer sunt pe acolo pe aproape. Si e exact ca acolo. Am si eu prietenul meu de suflet si mai e si o fata, bine, de fapt sunt mai multe fete, pentru ca aia din azil, asistenta, am uitat cum o cheama, se dedubleaza. In sensul ca placerile pe care i le ofera lui Paler-personaj aia la mine se impart pe caprarii, adica pe mai multe fete.
E ceva gen ca una ma scoate din minti enorm. Una m-a scos din minti si mai demult si e ca Livia (sau Lavinia, am uitat, am citit cartea in vara), stiti voi, modelul pentru sculptura, hai ca stiti, avea viciul ei. Ei, bine, cealalta care se dedubleaza e exact asistenta sau nu mai stiu ce dracu’ era, tot gen. Ma simt putin cam confuz, pentru ca reuseste sa ma scoata din minti. Si asta nu mai e de mult posibil. Eternul feminin, acela care era nehotarat si complet neelucidat parca murise pentru mine. Parca traise un an jumate cu puternic zambet si trebuia sa moara. Exista un Dumnezeu, pentru ca traieste si a reusit sa invinga vicisitudinile impuse de stratul ignifug.
Nu pot sa ma inteleg. Imi sunt prea complicat.
Sexualitatea asistentei s-a transpus murdar si scarbos in viata mea. Mi-e sila de mine, ce am facut. Am vomitat in vacanta si apoi iar am facut din nou. Stiti povestea aia cu dimineata, cand am vomitat si mi-a fost scarba de cine s-a trezit langa mine. S-a intamplat din nou. Va rog nu ma judecati, va rog. Am plans in suflet, desigur, m-am automutilat iar in timp ce vomam cu putere. Am plans si mi-a placut. Am vomat si mi-a placut, ati auzit sper de Zero de la Smashing Pumpkins, cu “I’m in love with my sadness”. Nu ma inteleg, nu pot.
Si inca ceva. Exact ca mlastina cu cerbi din apropierea azilului lui Paler, Focsani likes to play mind games.
Sunt intoxicat. Dar ma tratez. O, tu, dulce autodistrugere!