Pe Insula ppianului

Pe insula ppianului, materialele s-au distrus si s-au reconstruit. Nimic din tot ce fusese inainte nu mai respira acum in acelasi mod. Grabindu-se, pecetluindu-si soarta, calatorul idealist s-a grabit spre malul insulei. Saracul naufragiat.
Haideti sa ii deplangem impreuna soarta. Sa lacrimam impreuna pentru el. In marele vortex in care a fost atras... s-a dus fara scapare.
In pragul falezei, acorduri de ppian. Ii acompaniaza mersul precum fosnetul metalic al frunzelor pe asfalt. Ingandurat, calatorul idealist nu se uita atent la detalii. Ultimele sale sanse, friabilele sale sanse.... Nu mai pot fi salvate. Tipati cu mine, va rog sa tipati. Nimic insa nu il va salva. Poate ca nici macar tipatul lui Dumnezeu nu il va trezi.
Merge singur spre propria-i pecetluire. Atomii sai incep deja sa fuga si sa se reaseze. Si pppianul canta inainte, pppianul, dragul ppian, sonorul ppian, iubitul ppian, blestematul ppian, diavolul de ppian, iubitul de ppian, ucigatorul de vise ppian, viata-ppian, omul-ppian, moartea-ppian, totul-ppian, calatorul-ppian.
Ppianul dicteaza legile insulei ppianului si ppianul instiga ionii la revolta. Ppianul ucide coeziunea celulelor, ppianul le sadeste moartea si renastere sub forma de materie urata si vrajmasa. Pentru ca insula ppianului este insula-ppian. Precum o sirena, isi atrage prin cantecul sau spasmic si diabolic jertfele. Intregul sau eon rasare din acordurile venite din Cer. Ppianul este agentul de divertisment al zeilor si tot ce El cere in schimb este jertfa de sange a vreunui ghinionist ambulant.
Sa plangem deci pentru calatorul-idealist, prada unui concept care l-a ucis inainte inca de a-i fi aratat macar o forma de iubire. O entitate vorace care l-a atras cu promisiuni de dragoste si de hedonism, care i-a aratat dulceata socialului si atractia eroticului si care in schimb i-a trimis doar prieteni alcoolici si tiganci batrane in locul unui Paradis care ar fi trebuit sa il accepte in sanul sau, sa il inunde cu roua inceputului si care a sfarsit doar prin a-i potenta iadul monotonului.
Nici macar atingerea mesianismului promulgat de o stea ce se chinuie totusi sa se nasca in cerul nordic nu l-ar mai putea salva, calatorul-idealist a intrat in mormant deja respirand aerul diminetii imbibat cu nisip si mosc. De fapt, e doar amestecul de sange si lacrimi al tuturor celor ce au stat pe pasii lui inainte. Aceleasi ecouri ale singuratatii contondente, aceleasi cioburi ale viselor de iubire si acceptare, naruite sub maiastrul ton de ppian, aceeasi imbratisare rece si dulce inainte de somn.
Calatorul-idealist a murit si in cenusa lui se vor balaci acordurile ppianului. Iar martiriul sau va fi tot la fel de inutil si vanitos si tacut. Nimic si in zadar. Iar lacrimile care vor striga spre un cer surd, orb si mut se vor fi scurs pe pamantul fierbinte si plaja isi va savura in liniste prada, tihnita si cu gura mustind de sange.
Iar materia se va retransforma mai apoi; din maruntaiele sale cantecul ppianului va rasuna mai dulce si din putreziciunea sa se va naste o noua mireasma divina si limba sa va invoca din nou muzica sferelor, iar ppianul isi va duce mai departe existenta simbiota cu acel zeu crud ce-si va satisface dorinta de placere gratuita prin sacrificiul inutil al unor idioti orbi ce vor gasi ce nici macar nefericitii cu un streang de gat nu si-au imaginat ca vor afla.
Pentru ca ppianul isi ascunde adevarata fata cu fardul si rujul si parfumul ce atata amar de ere metafizice s-au perfectionat si constiinta sa, constiinta unui iad absolut, de mult nu mai resimte nicio remuscare. Inima ppianului a impietrit si sub crescendo-ul sau care promitea atat de mult nu statea decat un germene al nebuniei si un stilet insangerate.
Metempsihoza calatorului-idealist este acum rapida. El s-a transformat intr-un instrument al ppianului, a uitat de bratele albe si calde care il asteapta acasa si canta alaturi de celelalte suflete damnate intru isterizarea eului ppianului.
Doar o alta satana ce traieste din voia Absolutului.
Si noi cei din piscurile vazduhului observam cu gura legata si mainile taiate, mizantropia noastra.... Mizantropia noastra... Mizantropia noastra.... Mizantropia noastra! Blestemati sa fim, suntem doar alte victime mai norocoase ale ppianului.