Optimismul pe intelesul general al maselor indoctrinate

Dragilor, azi sunt foarte nervos ca observ cu stupoare douazeci si patru de statusuri "Zambeste!", "Un zambet bla bla..", "Totul va fi bine", etc., etc., nervi, criza, isterie.
Iubitilor, deci hai sa stabilim niste repere, ca sa vedem cu ce avem de-a face si ce este, de fapt, optimismul.
Buun, se da un cadru antropic, stabil din punct de vedere fizic. Hai s-o numim "realitatea umana", sau societatea. Aici, pe langa legile fizicii aplicabile in orice punct din univers, mai exista cateva legi umane, acceptate general: n-ai voie sa intrebi o femeie cati ani are, nu poti viola babe sau scuipa profesori, nu poti fi niciodata sigur ca cel de langa tine nu te va trada/rani/arunca la cosul de gunoi, de multe ori vei fi impuns si vei plange. Acest imens megalopolis are legile lui si cu siguranta nu le putem noi modifica de unii singuri, decat poate putintel pe bucatica noastra, acasa, sa spunem.
Buuun, am stabilit asta. Acum, sa vorbim putin despre oamenii care suntem noi, in contextul studiat. Fiinta inzestrata cu o anumita constiinta de sine, bineinteles ca omul vrea. Vrea sa fie cunoscut, vrea sa castige la loto, crede ca vrea sa nu fie singur(post-ul precedent), intr-un cuvant vrea sa fie fericit. Adica, vrea ca rezultatele aplicarii legilor general valabile, in universul sau personal, sa se aseze in asa fel incat sa-i fie lui bine.
Bineinteles ca rezultatele acestor legi sunt aleatorii, pentru ca ele nu se aplica toate odata, unele poate nu se aplica deloc. Unul poate fi frumos si cu cinci mii de prieteni, altul poate asculta Luna Amara(ah, bun exemplu, ca tot am "Luni de fiere" in playlist si iti da asa o stare) plangand in pumni si blestemandu-si constant existenta.
E clar ca niciunul nu si-a influentat in niciun fel soarta (scuze ca folosesc acest cuvant, imi este scarbos si as vrea sa ard peticul de hartie din dictionar unde este scris). Asa au picat zarurile, mergem inainte.
Dar, ce, omul a fost vreodata stabil in sfera lui de autosuficienta? Bineinteles ca nu. Viperele, dupa ce si-au dat seama ca nu pot, ca le este imposibil, aplicand algoritmuri simple, incercand, zbatandu-se, s-au intors. Si au inventat dorinta. Dorinta de a reusi si atat. Au numit-o speranta.
Despre ea? Grecii, prin legendele lor, ne-o descriu cel mai bine. Ea e ultima manifestare sufleteasca ce paraseste cutia Pandorei, dupa toate rautatile. Cei superficiali s-ar inflama acum, notand ca de fapt este cea care va salva totul, invingand, lenea, rautatea sau furia. Nu, nu despre asta e vorba. Speranta este cea mai diabolica dintre toate, pentru ca ea e menita sa le ofere protectie celor de dinainte. Nu lupta nimeni impotriva lor, pentru ca toti au speranta ca le vor invinge.
Care este apendicele de incredere al sperantei? Ce altceva decat preabinecuvantatul optimism? Radiaza ubicuu, inghitind peste tot oameni suparati pe modul in care ni se prezinta viata si care vor sa scape.
Dragilor, e simplu. Nu putem influenta toate lucrurile viitoare, astfel incat sa n-o patim. E la nivel de "noroc". Ba, mai mult, pentru simplul fapt ca sunt atatea variabile de luat in calcul si aria de evenimente e atat de larga, e mai mult ca sigur c-o s-o patim. E imposibil altfel.
Cum e? E foarte simplu. Viata e amara. Amara. Asa a fost gandita, pentru ca sa nu trecem prin ea ca gasca prin apa.
Iar optimismul este doar o amagire. Ai examen? Esti optimist c-ai sa-l iei? Lepra ce esti! Pune mana pe o carte si invata. In timpul asta gandeste-te si la modul in care ai sa iti anunti mama ca nu ai reusit si c-ai sa te prelingi acasa inca un an.
Optimismul nu mai e decat tubul cu ignoranta. Binecuvantata ignoranta, cel mai benefic sentiment uman si ceea ce ne tine intr-o singura bucata. E singura modalitate prin care baia de noroi pe care-o facem zilnic sa ne para un dus placut mirositor. Uneori aproape ca poti simti prelingerea apei, desi dintii iti sunt negri ca smoala.
Am uitat sa va spun. Cvasiexemplul meu de mai sus, cel cu baiatul frumos... De fapt, el are leucemie mieloblastica in stare incipienta. Intr-un an si jumatate, maximum doi, se va cara cu toate aerele sale de efeb.
Da, si inca ceva. Celalalt cvasiexemplu... De fapt, el este atat de iubit de o bruneta ochioasa, incat ea i-a daruit un san, pe care il tine doar spre pastrare. Oricat ar fi de amara, din cand in cand zarurile mai cad cum trebuie pentru toti se se asaza putin zahar pe felia de grepa.

Update: Luati-va si melodia, sa vedeti daca merge mai bine cu ea.