Contraste...

Buna, eul meu impersonal cu care vorbesc pe net. Sunt eu, Alex. Am revenit. Dupa o pauza de "n" zile, sunt inapoi. Mai bucuros? Sa zicem doar mai indiferent la vantul care bate. Mai bogat? Da, poate mai bogat. Mai destept? Nu, asta sigur nu; doar mai lenes si mai pus pe stat. Totusi, vreau sa arunc si eu sa cos cuvinte si sa imbin idei pe o foaie imaginara.

Mda, acestea fiind spuse, hai sa trecem la subiect. Folosesc acest mod de comunicare spre a vorbi mai usor. E mult mai simplu cand scrii un mesaj si cand celalalt nu cuprinde sensul unei idei odata cu tine, cum e intr-o conversatie.

Foita asta va fi un pic mai speciala. Daca pana acum am scris pentru a ma exprima si pentru a pune un sentiment in 40-50 de cuvinte, aceasta scrisoare, pentru ca este o scrisoare, nu va mai fi una lirica sau vreo non-efuziune stupida, ci un pod.
Da, Tu, cea care vei citi... Tu esti pe celalalt mal. Iar eu sunt aici ca sa iti povestesc despre mine...
Eu sunt Alex. 2 de Alex, de fapt. Hai sa ti-i prezint.
Mai intai e ALex. 17 ani, brunet, constitutie medie, putin timid... E un copil bun... Chiar imi place. De curand a reusit sa se califice la astronomie pe la nationala. Relativ inteligent, ii place sa aiba rezultate si chiar invata atunci cand e important. Vorbeste putin si ii place mult sa ii asculte pe ceilalti cum isi dezvaluie caracterul poate numai auzindu-i cum vorbesc. Iubeste sa prinda orice detaliu, orice grimasa a interlocutorului cu care vorbeste. Introvertit, ai putea sa il numesti, totusi nu ezita nicicand sa se distreze cu prietenii. Modul in care se imbraca? Putin important.
Asculta totusi muzica interesanta. Formatii linistite, calme, care se impun mai mult prin stil decat prin exacerbarea ritmurilor sau decat prin degenerarea versurilor.
Dar, cel mai important lucru pe care il pot spune despre el... Ii place mult sa se ataseze de oameni. Si sa ii tina aproape. Precum un copil care s-ar juca non-stop cu jucariile sale.
Acesta e ALex. Acum, hai sa ti-l prezint pe alEX. La exterior seamana leit cu amicul sau. Dar, draga mea unica ascultatoare, alEX e putin mai diferit in interior:). Stii, ca o poza si un negativ. alEX e tare mandru. Stie ce ii poate capul si cum sa manipuleze inteligenta de care dispune. Probabil ca l-ai vedea mereu cu vreo carte in mana, mereu in cautarea unor noi idei. Citeste carti cu tenta filosofica pentru a-si intari logica si retorica, mereu pregatit pentru o batalie pe plan ideatic cu vreun ignorant ghinionist. E in centrul atentiei. Ii place sa stea acolo, sa faca prostii sau lucruri admirabile, sa gaseasca super rezolvari sau sa rada de profi, doar doar ceilalti se vor uita cu jind la el, sperand sa ajunga si ei asa. Daca ALex asculta muzica linistita, acestui inlocuitor ii place sa recurga la excese. Chitara violenta ii gadila un centru interior si il calmeaza. Paradoxal, ai putea spune. De fapt, nu e asa. Numai ce se aseamana se aduna. Ganduri zbuciumate se impreuneaza cu ritmuri furioase si numai cu ele. Desigur, fumeaza. Asta e unul din putinele lucruri care il calmeaza. Nu doar calmeaza, ci chiar il impiedica sa iasa afara. Pentru ca alEX e tare trist. Stress-trist. Egoist atat cu el, cat si cu ceilalti... Cred ca ti-l imaginezi. Vrea numai pentru el. Si atunci cand are un lucru si e al lui, tot nu e multumit si l-ar vrea si mai aproape. Si, sa nu uitam, draga mea, vanitatea... Probabil ca are cate un varf de cutit pentru fiecare persoana pe care o cunoaste. Mereu cauta sa fie primul si asa ajungem la o chestie foarte interesanta pe care o poseda subiectul nostru, atentia. Nu atentia de scoala, ci atentia la toti ceilalti. Mereu cauta sa gaseasca sensul ascuns al unui simplu cuvant rostit de celalalt. Daca lui ALex ii place sa se ataseze de oameni, alEX e exact ca o sita. Nu poate sa isi faca un nou prieten prea usor. Are nevoie sa il vada pe interior pe acel om. Un prostanac sau un fraier, un reprezentant al elitei maneliste de la liceele inferioare, acestia nu au prea multe sanse.
S-ar putea spune ca acesti doi baieti guverneaza peste un trup. Cu o mana de fier. Macar pe jumatate. Insa, aceste doua entitati dicteaza. Caci celelalte sunt doar slugi inerte. Mainile, inima, picioarele, buzele... Niste extensii loiale stapanului, adica mintii.
Caci, picioarele nu se vor indrepta decat unde le spun Eu. Ele nu se pot misca fara ordinul mintii. Tot astfel, mainile nu isi vor intinde silueta decat catre persoana care are, in acceptiunea Mea, ceea ce Eu doresc. Si, in sfarsit, inima nu va trimite mai departe emotie decat atunci cand Eu sunt incitat de o anumita prezenta.
Ii cunosti probabil pe cei doi. Zilnic, portii fractionare din ei doi, uneori balanta inclinand intr-o parte, alteori in alta... Impreuna, formeaza 1.
In fapt, aceasta introspectie a fost doar o introducere. Pentru ca...
Ca Alex tine la tine. Destul de mult, probabil ca ti-ai si dat seama.
ALex tine foarte mult la tine. Ii place sa se gandeasca la asta si nu de putine ori il fura gandul si mai uita sa mai faca cate ceva. Doar asculta muzica si se uita intr-un punct fix, unde s-ar crede ca esti Tu, in viziunea lui.
Pe cand alEX insa... As vrea sa iti descriu prin cuvinte ce vrea el, dar nu pot. Si-a facut rost de cerneala mai speciala pentru a iti spune ce simte el, in felul sau, desigur. Atentia lui i-a sugerat si aratat tot felul de scenarii, iar impulsivitatea le-a scos la lumina.
Ca o incheiere, as vrea sa iti zic un citat care m-a impresionat foarte mult, al lui Octavian Paler.
Este ca un fel de Porunca I, intr-o carte de-a sa. E foarte simpla: "Sa astepti oricat."