As vrea sa fiu un calaret
In goana pe un roib de rasa pura
Din inima mea sa-i tasneasca nutret
Si scantei sa arda din soseaua dura.
Sa fug, s-alerg, sa evadez de pe Pamant
Mereu un punct vazut din spate
Eu vreau sa ma ascund pe un glas de vant,
Si protectorul meu, un roi de soapte.
Mereu zorit, mereu doar pranz si mic-dejun frugal
Si-un bici mereu sa-mi aminteasca asta
Iar setea-necata cu apa de canal
De-a pururi pe loc sa-mi tina coasta.
Iar de va fi sa mor,
De preaiubita singuratate strangulat
Inchin sa nu oftati cu dor
Eu vreau numai un trandafir uscat.
Si alb si pur, in nefiinta insa, vested
Nu vreau nici bocet si nici lacrima
Eu vreau numai iubirea humei pana-n crestet
Si-n piept vreau sa nu mai am inima.
Caci fug mereu, incerc sa evadez
Tu, draga mea, ai fost un tortionar al viselor
Oricat am incercat, nu am putut sa eschivez
Iubita mea, tu fiica de sidef a trandafirilor.
Si-nchis si inchistat
Si fara raza-n a mea cochilie
Speram banal la sentimentu-ngemanat
Si mintea mea se amagea cazand in vrie.
Titlul poeziei este semnificativ, evidentind starea interioara a poetului.In cazul in care ar fii existat un semn de intrebare m-as fii gandit la o negare a sentimentului de iubire, la neacceptarea lui.Insa, din moment ce titlul se constituie intr-o afirmatie clara(“Ce-i cu mine” ), inteleg ca poezia se constituie din prezentarea trairilor sufletesti, ca structura alcatuindu-se din doua parti : prima, in care sunt reliefate sentimentele actuale, si a doua, o evocare a unei iubiri trecute.
RăspundețiȘtergereCeea ce mi-a placut in mod deosebit este multitudinea de sentimente pe care poezia le transmite : frica, pe de o parte, frica de a infrunta greul si in acelasi timp dorinta extrem de puternica de evadare("As vrea sa fiu un calaret.../Sa fug, s-alerg, sa evadez de pe Pamant"), de eliberare de cotidian si parca, si de viata : "Si-n piept vreau sa nu mai am inima.".Viata presupune trairea mai multor experiente, unele chiar dureroase : "Caci fug mereu, incerc sa evadez/Tu, draga mea, ai fost un tortionar al viselor/Oricat am incercat, nu am putut sa eschivez/Iubita mea, tu fiica de sidef a trandafirilor."Acum cititorul(in cazul de fata, eu) afla motivul acestei ravne nebune de indepartare, de uitare : Iubita sau insasi Iubirea.Sentimentul dominant devine acum melancolia, poetul retraind in acelasi timp cu cititorul durerea amintirii iubitei.Metafora "tortionar al viselor"(care de altfel, tin sa precizez, mi-a placut la nebunie si a fost, singurul vers pe care l-am retinut dupa prima lectura) este esentiala in crearea tabloului povestii neimplinite de iubire : “Si fara raza-n a mea cochilie/Speram banal la sentimentu-ngemanat”.Sintagma “fara raza” sugereaza absenta fericirii in suflet(“cochilie”) iar speranta de a-i fii impartasita iubirea e reliefata de epitetul “sentiment-ngemanat”(frumos!).Insa, acest lucru nu se intampla, dragostea nu este reciproca si poetul sufera, retraind toate momentele de la intalnirea iubirii si pana in momentul in care este refuzat, idea fiind suliniata de substantivul “vrie”, care , cred, doreste sa evoce ciclicitatea timpului : asa cum un avion cade in vrie, in miscari circulare, asa poetul se cufunda in amintiri si constata ca s-a inselat : “Si mintea mea se amagea cazand in vrie”. (Superb!)
Iarasi un lucru interesant si care ma determina sa te numesc cu adevarat “poet” este si prezenta motivelor in poezia ta : al biciului, care, cred eu, sugereaza evocarea durerii suferite si cel al singuratatii, care de altfel este present in toata poezia : “ar de va fi sa mor, /De preaiubita singuratate strangulate/Inchin sa nu oftati cu dor/Eu vreau numai un trandafir uscat.”(Cum spuneai…?singuratatea are acea calitate specifica, unica, aceea de a fi “sincera si nediscriminatorie, ea nu alege, nu sorteaza, nu este cruda, dar nici marinimoasa. Ea nu ofera decat calea cea mai simpla si lipsita de goluri si minciuni complexe.”-Mi-am amintit de articolul asta si mi-au placut atributele pe care le-ai oferit ideii de singuratate.)
“Nu vreau nici bocet si nici lacrima/Eu vreau numai iubirea humei pana-n crestet/Si-n piept vreau sa nu mai am inima.”Suferinta pare sa fie atat de puternica, incat nu se mai doreste retrairea Iubirii, ca sentiment, nu a respective iubiri, care a adus atata vicisitudine.
Dupa cum vezi, am comentat poezia exact ca pe oricare alta, a unui faimos poet.De ce?Nu, nu pentru a-ti arata ca-mi place literature(pentru ca aici e discutabil) ci pentru a-ti demonstra ca intr-adevar mi-a placut poezia.
[Ti l-am dat aici.Unde trebuie.Ai citit?!]
salut!mai traiesti?de ce ai sters toate comentariile mele?:(
RăspundețiȘtergereBlogul meu nu e forum sau chat. Daca vrei sa vb cu mine, ma gasesti pe mess. Ai adresa la profil.
RăspundețiȘtergere