Cand eram mic, in liceu, imi doream sa am parte de Viata. De suferinta, dragoste, de moartea materialismului, de erotism veritabil.
Acum stiti proverbul chinezesc, "Ai grija ce iti doresti...". Din nefericire, eu n-am fost la cursul ala despre viata. Asa ca mi-am dorit, m-am rugat si am avut parte.
Din pacate.
Liceul a adus. Si apoi mi-a luat. Si apoi atat de multa dorinta goala, lipsita de sens. Pe care doar timpul a vindecat-o, nimeni altcineva. Toata lumea injura timpul, eu il iubesc.
Din pacate insa, si timpul mi-a fost impotriva. Pentru ca odata cu facultatea, a readus. Mai furtunos. Mai dureros. Si cu mult mai multe repercursiuni. Si doar pielea mea intarita ma va mai salva.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Inca iti consideri liceul apogeul vietii de pana acum?
RăspundețiȘtergereVii la God is an astronaut? Ca pe mess nu binevoiesti sa raspunzi, esti prea inalt pt asta. Daca vii, dau o bere. Salitos.
RăspundețiȘtergereNu vin manca, n-am cash. Dar daca dai tu bere, parca ma-ndur sa sparg vreo 3 milioane.
RăspundețiȘtergereNu "bere", nu vreau sa intelegi gresit. "O bere", una singura. Sper sa ajungi.
RăspundețiȘtergere