Pai, da, merita aceasta minunata noua stare de fapt o serie de elucubratii.
Cum ma simt la 20 de ani? Mai plictisitor. Si dezradacinat. Foarte dezradacinat.
Am trecut peste depresia de vineri. Stand vineri noapte in iarba. A fost ok. Dar am trecut din lac in put.
Da, e exact atat de rau pe cat imi descrisesera toti. Chiar e. Pentru ca the 20s e perioada cand tre' sa faci cat mai multe. Tot ce vezi prin filme. Asta e de fapt adevarata problema. Incercarea la care esti supus.... Caci de acum, trebuie sa te bucuri cu adevarat de viata. Gata, s-a terminat cu joaca. De acum, nu ne mai prefacem, chiar trebuie sa ne bucuram de viata, caci bate la usa starea de adult. Asa ca Da! Mi-e frica de mor. Ca o sa treaca si trenul asta, la fel ca atatea, pe langa mine, si ca o sa il ratez.
Atata tot. Plus ca de acum mi-am cam incheiat absolut orice legatura cu draga mea copilarie. S-a dus. S-a dus.
E si asta totusi ceva ce m-a facut vineri sa ma autoflagelez din nou. Cam toata structura personalitatii mele e cam ramasa fara fundament. Ma comport ca un copil in continuare, dar nu mai am motive pentru ca oficial nu mai sunt un copil. S-a terminat. Si toate saradele mele nu au cum sa mai schimbe asta.
Stiu ca se poate spune ca esti atat de copil pe cat te simti. Cut the bullshit. Ai 2 in loc de 1 in fata la varsta, pa.
Plus ca deja se simt. Responsabilitatile. Oricat de boem as vrea acum sa fiu, e imposibil sa nu le simt. Strada a fost trecuta.
Oricat mi-a indulcit Nicu joi seara ziua de 28, orice as zice... Am 20 de ani.
