O noua panorama

In aceasta seara imi este frica. Mereu imi este frica, acum, ieri si pentru toate zilele de "maine" voi fi terifiat.
Teoria stancii e o minciuna. De fapt, sunt cumplit de infrigurat, mi-e teama si nu pot subzista ataculurilor. Asa am fost creat, cred ca iau astea de la mama. Aberez fara sens, intr-o stare avansata de delir, indusa de frica atotcuprinzatoarea.
Injectata prin ochi, lobii urechilor, prin gura (mai stiti sfera de apa), dar mai ales prin inima, frica troneaza. Ma impunge cu jungherul si ma scuipa pe ochi, imi face semne obscene si isi bate joc de tot ce am drag pe lume. Imi infinge ace in palme si ma arde cu furculite fierbinti pe limba.
M-a facut anxios, mi-a taiat pofta de aer si nu mai vreau sa respir. Frica a luat multe forme si a incoltit mai multi crini pe care ii crescusem eu insumi, i-a ucis fara mila si acum i-a inlocuit cu trandafiri negri.
Mi-a cotropit pana si blogul si l-a inchis intr-un cufar innegrit. L-a sedat si apoi i-a taiat mana cu care oferea trandafiri. In locul ei, i-a pus o gheara. A dat gheara cu oja rosie si acum i-a dat un voal. Il utilizeaza de fiecare data cand scriu, acest voal transparent, dar totusi aceasta panza rautacioasa. Nu il pot izgoni, e simplul "nu" pe care il primesc si "nu mai e" si toate aceste surse probabile de isterie. Ele intretin panza, o fac din ce in ce mai mare si tes in ea. O ingrijesc si o fac puternica si fericita, ii arata drumul si toate in dauna mea. Iar frica le guverneaza pe toate, frica le face sa zambeasca cu dintii lor stricati si buzele lor arse de rautate.
Am obosit. Nu mai doresc decat un scaun, sau ceva cvasicomod, in care sa ma odihnesc si sa primesc loviturile de cutit si batjocura. Am renuntat de mult timp la lupta.